Medicina mării

Medicina mării

Clima acționează asupra organismului prin trei factori principali: factorii meteorologici, factorii cosmici și factorii telurici.

Și pentru că în cele ce urmează intenționăm să ne concentrăm asupra factorilor de cură care acționează la nivelul mării, precizăm faptul că în jurul mărilor, care din principiu se încălzesc mai încet și cedează mai greu căldura decât solul, temperatura aerului variază mai puțin, atât diurn cât și sezonier. Climatul de litoral apoi, din cauza presiunii barometrice crescute, realizează condiții favorabile schimburilor gazoase apoi micșorează numărul respirațiilor și favorizează combinarea hemoglobinei cu oxigenul.

Pe de altă parte, mărirea presiunii atmosferice permite, de asemenea, o irigare mai ușoară și mai abundentă a plămânilor. Climatul marin are un caracter stimulant, de întărire a organismului. Acestui climat îi sunt proprii elemente calmante ca: presiunea atmosferică uniformă, variații mici de temperatură și umiditate aproape constantă. Climatului marin îi mai sunt proprii și elemente excitante ca: radiația ultravioletă bogată, vânturi frecvente concretizate în nelipsita briză marină, conținutul mai mare în clorură de sodiu și iod, care produce efecte analoage climatelor excitante, însă nu în măsură atât de mare și cu durată atât de lungă ca acestea. Climatul marin mai acționează asupra organismului prin creșterea metabolismului, prin mărirea schimburilor gazoase și a volumului respirator. Același climat, de asemenea, mărește apetitul și tonifică organismul, excită apoi sistemul hematopoetic și mărește diureza. În plus, stimulează sistemul nervos.

Dacă ne referim la Marea Neagră, vom preciza că aici în timpul verii predomină vântul dinspre mare. Durata strălucirii soarelui este tot aici foarte mare, ajungând la 45% din posibilul anual, iar vara chiar la 70%, situație avantajoasă pentru cei care fac cură. Totodată, umiditatea relativă a litoralului nostru este mică în comparație cu a altor mări, ceea ce, de asemena, contituie un avantaj.

Viața a apărut, după cum știm, în formele ei primare, în mediul marin. Din acest motiv, mediul menționat reprezintă o mare matrice originară. Celebrul explorator și om de știință Yves Cousteau împinge lucrurile și mai departe precizând că, în esență, ,,noi oamenii suntem apă de mare organizată''.


Dacă ar fi să aprofundăm mai bine substratul  terapeutic al acestui mediu marin, va trebui să ne referim în primul rând la ionii pe care acesta îi conține și care exercită efecte benefice organismului. Cercetările arată că pielea umană nu este doar o protecție ce ne separă de mediul extern, ci dimpotrivă, e din mai multe puncte de vedere un veritabil aparat de respirație. Tot pielea, nefiind impermeabilă, microorganismele din mediul marin care o asaltează în cadrul talasoterapiei, în special ionii de calciu, magneziu, potasiu, iod etc au toate șansele să pătrundă în mediile interioare ale organismului, mai ales când temperatura respectivei ape este ridicată.

În al doilea rând, nu trebuie să uităm că anumite oligoelemente din apa mării, care exercită evidente acțiuni biocatalizatoare, sunt acumulate de anumite alge, motiv pentru care și acestea trebuie avute în vedere, în cadrul neotalasoterapiei.

Și în sfârșit, în alt treilea rând nu trebuie să minimalizăm și virtuțile bactericide ale apei de mare și, în același timp, protectoare, ale aceluiași factor terapeutic natural.

În contextul omului sănătos, cura heliomarină exercită efecte dintre cele mai binefăcătoare, după cum urmează:

  1. contribuie la ridicarea tonusului psihic
  2. ajută , în mod substanțial la călirea organismului ca și revigorarea sa pe calea helioterapiei, a băilor de mare etc.
  3. influențează reechilibrarea organismului
  4. are un benefic, mai ales în cazul copiilor, în profilaxia numeroaselor boli
  5. contribuie, tot în cazul copiilor, la impulsionarea și stimularea creșterii somatice, mai precis la stimularea creșterii în înălțime a acestora.

Totodată, aceeași cură heliomarină exercită efecte active pe linia ameliorării sau chiar a vindecării diverselor boli, cele mai importante dintre acestea fiind următoarele:

  1. bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinunzite, bronșite cronice, astm bronșic) pe care le influențează în bine mai ales pe calea inspirării aerosolilor marini, respectiv a acelor microparticule de apă de mare, rezultate din spargerea valurilor și vehiculate de briza mării, ca și pe calea inspirării acelui aer de o deosebită puritate de la malul mării; apoi pe calea fluidificării secrețiilor bronșice ca și a atenuării sau suprimării spasmelor bronșice.
  2. în unele boli ale sângelui, și în special în unele anemii, pe calea normalizării eritrocitelor, ca și pe calea stimulării creșterii hemoglobinei, pigmentul sangvin transpotor al oxigenului. Cazurile moderate de hipertensiune arterială beneficiază, de asemenea, de serviciile curei heliomarine, pe calea atenuării debitului sistolic, adică a volumului de sânge pe care îl pompează inima la fiecare contracție.
  3. beneficiază de serviciile complexe ale curei heliomarine și ateromatoza puțin avansată, și asta pe calea normalizării lipidelor sangvine, lipide care în exces contribuie la formarea acestei rugini biologice, reprezentată de aterom, substanță care depunându-se pe pereții arterelor, le strâmtorează acestora lumenul, reducând implicit aportul sangvin și pe acela de oxigen, cu tot ce decurge pentru organism din acest lucru.
  4. Cura heliomarină este recomandată, de asemenea, în bolile reumatice inflamatorii cronice și mai ales în poliartrita cronică evolutivă, ce afectează mai ales articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor.
  5. beneficiează de aceeași cură și tuberculoza extrapulmonară și în special cea osteoarticulară, ganglionară și peritoneală, favorizând cicatrizarea plăgilor și a fistulelor, favorizând de asemenea metabolismul calciului și stimulând sistemul neuroendocrin.
  6. o serie de boli ortopedice, prin redobândirea mobilității articulare
  7. cura heliomarină influențează favorabil o serie de boli inflamatorii ginecologice cronice și asta pe calea micșorării fenomenelor dureroase, pe calea decongestionării focarelor de inflamație ca și pe calea normalizării funcției hipofizare, de unde normalizarea secreției interne a ovarelor.
  8. o serie de boli de piele ca pitiriazisul, psoriazisul și eczemele uscate, cura în cauză ducând la dispariția pruritului, la uscarea veziculelor și la eliminarea placardelor, elemente ce caracterizează aceste boli.

Curei heliomarine îi sunt proprii și o serie de contraindicații, dintre acestea importante fiind următoarele:

  1. tuberculoza în fazele ei evolutive
  2. insuficiența cardiacă
  3. hipertensiunea arterială severă
  4. insuficiența renală ca și nefritele cronice
  5. bolile sistemului nervos central ca și bolile psihice sau nevrozele
  6. anumite boli endocrine, precum hipertiroidismul

Sursă articol: ,,Terapeutica naturistă'' - Arcadie Percek

Review-uri